Zilele trecute o colegă se plângea că a luat o amenda de la o autoritate din România pentru că nu vrea să completeze declarația de avere (care urmează să fie făcută publică). Aceasta chestie se întâmpla pentru că soțul ei are o funcție de conducere într-o instituție publică.

La prima vedere instituția în cauza pare a avea dreptate: legislația națională îi cere să completeze aceste declarații, iar ea a refuzat. Aceeași legislație îi cere instituției să publice aceste declarații.

Transparența guvernamentală are o importanță majoră în actul de guvernare iar accesul la informații este un drept al nostru.

Numai că publicarea unor astfel de informații poate intra în conflict cu dreptul la protecția datelor. În articolul 86 GDPR scrie că o autoritate poate divulga date cu caracter personal din documentele publice pentru îndeplinirea unei sarcini care servește interesului public (articolul 86 este redat în întregime mai jos).

" Datele cu caracter personal din documentele oficiale deținute de o autoritate publică sau de
un organism public sau privat pentru îndeplinirea unei sarcini care serveşte interesului public
pot fi divulgate de autoritatea sau organismul respectiv în conformitate cu dreptul Uniunii sau
cu dreptul intern sub incidenţa căruia intră autoritatea sau organismul, pentru a stabili un
echilibru între accesul public la documente oficiale şi dreptul la protecţia datelor cu caracter
personal în temeiul prezentului regulament. "

O situație similară cu cea a colegei mele a fost în atenția CJUE:  Rechnungshof v. Österreichischer Rundfunk and Others *

În decizie curtea notează că divulgarea unor astfel de informații încalcă dreptul la viața privată. Interferența în viața privată își poate găsi justificare în legislația austriacă dar transpunerea în legislație a interesului statului austriac în a se asigura că fondurile publice sunt cheltuite corect și transparent trebuie pus în balanță cu interferența în viața privată a persoanelor. Deși a lăsat la latitudinea curții austriece să decidă dacă publicarea acestor informații este necesară și proporțională cu scopul urmărit de legislația în vigoare, CJUE îndeamnă curtea națională să examineze dacă nu cumva scopul urmărit de legislație poate fi atins și prin măsuri mai puțin intruzive. Un exemplu de astfel de măsura ar fi trimiterea acestor date către organismele publice abilitate și nu să fie făcute publice.

Dat fiind faptul ca în cazul colegei mele chiar instituția publică abilitată publică aceste date, ar trebui pusă întrebarea: chiar este nevoie ca toate aceste date să fie publicate?

*CJEU, C-465/00, C-138/01 and C-139/09, Rechnungshof v. Österreichischer Rundfunk and Others and Christa Neukomm and Jospeh Lauermann v. Österreichischer Rundfunk, 20 May 2003